admin
Administrator
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2225
|
|
Carasii din acumularea Diosig
Titus PINTEA
Octombrie este înca darnic cu zile calde, doar câte o ploita ne-a mai racit atmosfera. Asa a fost si-n ziua de 13, nefasta pentru superstitiosi, dar identica cu altele pentru optimistii unditari pe care i-am aflat pe malul lacului cu corturi si instalatii de semnalizare electronice.
Ajung în jurul orei 10.00 dimineata, pregatesc sobita pentru gratar si mici, dar fiind iesirea familiala si-mi montez o lanseta pentru crapi si varga „match“ pentru carasi, babusca si minunatii obleti, metoda preferata de mine pe loc.
La un pescar vecin vad un juvelnic în care se zbat niste carasi în jur de kil bucata, mari, grasi, ghebosi si negri pe spinare.
Fac o montura cu plumb „la fund“, cu boabele de porumb însirate sub cârlig si reusesc sa o lansez la peste 50 de metri de mal. Arunc cu prastia câteva cocoloase de nada mixta apoi, asezat pe scaun, lansez montura vergii de „match“ cu o pluta wagler de 7+3 grame, pe o linie continua de 0,16 mm, fir sinking; oricum, detaliile sunt binevenite si interesante. Astept muscatura babustelor mari, vremea trece si, pâna la ora 14.00, nu am nicio trasatura, deci în 4 ore am admirat doar culorile toamnei. Fac o pauza de gratar si-n timp ce mâcam, clopotelul lansetei se zbate strident. Alerg, întep energetic si simt ca am un adversar vioi în struna ce vine greu, fuge spre stuf, fuge din nou spre larg si totul se termina cu ruperea monturii de 0,28 mm. Aflu ca si vecinul a avut doua esecuri aidoma si-mi spun ortacii ca sunt fitofagi si de 20 kg, stiu ca-n vara a fost prins unul de 32 kg, cu mare noroc, pestele fiind agatat bine. Statea aproape de mal, în bradis si un pescar, venind din spate cu un juvelnic lung, a reusit sa-l bage înauntru. Nu-mi doresc asemenea namile. Schimb forfacul, pun de fapt toata montura din fir textil ce trage 25 kg si, într-o ora, prind doi carasi, unul de 1,300 kg si altul de 900 gr. Apoi pluta wagler o ia razna, întep usor si stiu ca-i în struna alt caras mare, ce vine încet, în rondouri energice si-si afla loc în minciog. Mai am înca doi, la juma de kil, sunt foarte multumit, apoi o ruptura la firul de 0,16, noroc ca am recuperat waglerul, multumita vântului ce a adus pluta la mal. Ca detaliu tehnic, am pescuit cu boabe de porumb fiert, în apa cu miere 20% si tinute în borcan închis doua saptamâni.
Aroma este total înbibata în boabe, iar nada a fost îmbogatita cu boabe tocate în mixer. Spune o zicala veche: „de-i dai un deget, îti ia mâna“. Spun asta pentru ca, privind cum câtiva si-au montat câte doua baterii de câte 4 bete, cu semnalizare electronica, nesatui, în conditia în care se stie ca în lacurile cu acvacultura sunt admise doar doua bete, ma întreb de ce acesti flamânzi nu sunt exclusi imediat si, admisi sa se reînscrie, dupa ce achita o taxa de 250 euro, asa cum am vazut în alte tari. Si tot acestia, veniti cu corturi si masini, lasa dupa ei zeci de flacoane, cutii de viermusi si multa hârtie igienica. Evident, daca ar fi o taxa de ecologizare de 10 lei pe zi, s-ar putea rezolva prin dotarea cu cosuri de gunoi, toalete, standuri, locuri de foc etc. asa cum vedem si ne minunam ca au altii.
|
|
nu ai facut scurta la mana?