 adminAdministrator
Postari: 2225
|
|
VISUL UNEI NOPTI DE VARĂ
LIUVIU POP
Părea să fim norocosi. Căci raul era deja limpede destul, fără „topit” de zăpezi primăvăratice, deci o tară mai căldut, cu putintel de soare deasupra, si cu niscaiva desmortite gaze iesite la dezmortire . Ne-am desfăcut în prea mare grabă
„sculele” (si tot ditamai portbagajul de merinde) si am tulit-o maxim de grăbiti la „treabă” . Habar nu aveti ce elane m-au (ne-au) cuprins cand legam mustele (chiar pe cele mai noi primite de la Bebe..) . Eram mai zglobii ca iepurii (în „nuntile” lor),dar si plini de mari sperante. Si si pentru că niciodată raul (ăsta) nu ne înselase astptările! Bebe, al treilea pescar al acestei „deschideri”,vechi prieten al meu (mai tanăr binisor ca mine), azi devenit si vanător (în aceeasi grupă cu Doctorul), era si un bun făuritor de muste. Mi-a oferit si mie 3 muste mai noi (din ultima productie „pe carligutele lui nemaipomenite”...), alegand el o „rosie”, una neagră-aproape ca o furnică ceva mai bondoacă, si nelipsitul scorobete. Ne-am lăsat muierile la primăvăratec bronz si am zbughit-o la apă! În fata cabanei, de cum am coborat la unde, am observat imediat 2 păstrăvi tasnind din suvoiul dela coada dornei, către adancul din cascadă. Nu păreau prea mari, dar nici foarte mici. Oricum, în acest prim loc de încercare, aproape totdeauna prindeam 2 , uneori chiar 3, si aveau cel mai adesea toti (!)„măsura” !! M-au poftit să incerc eu primul pofta lor de mancare, dar si ca să vadă dacă n-am mai uitat să asez mustele cat mai elegant, si mai ales cat mai corect, adică la locul optim dorit, dar si fără zgomot si urme de valuri si stropi. M-am chitit să nu mă fac de ras, m-am aplecat cat am putut eu mai „pe vine”, ca să nu mă vadă ochiosii si am pleznit fin de tot apa la capătul dornei de la malul opus. Absolut imediat a sărit...si l-am prins ! Mă uit la el să văd bine cat de ghinionist pot fi,dacă primul prins are doar 13-14 cm,si trebuie să-l arunc înapoi în apă. A sărit la cea rosie (de sus),flămand si prostut ca toti puii.L-am pupat drăgăstos pe bot (si pe burtică si l-am aruncat. Chiar dacă destul de aproape de malul pe care mă aflam ! Nu m-am uitat la chibitii de pe mal.A urmat o săritură,cam neizbutită,dar la următorul lanseu am prins imediat un al doilea.Frate de-o varstă cu primul. Poate sărise cu vreun tanti peste 14 .Ăsta vrusese scorobete. Probabil că hrana asta îl făcuse un pic mai măricel. Privitorii de pe taluz se întrebau (pariind în gand) dacă etica va fi, sau nu, iarăsi învingătoare ... Oare va ajunge si amăratul ăsta în undă, sau va poposi în cos? Eram si eu destul de în cumpănă.Oricum pe „PRIMUL” nu-l retinusem! Asa cum am mai dezvăluit si altădată,eu nu prea îl aruncam pe primul prins, chiar dacă mai călcam putin legea. Era o superstitie (luată din lectia altora) si nu prea o călcam. S-a dovedit deseori că dacă am călcat-o pescuitul din ziua aceia n-a mers cum ar fi trebuit! Chiar dacă nu ajunsese el la cei 20 de cm ,trebuia retinut si pt că ar fi putut să fie chiar singurul prins în ziua aceia,iar eu tot trebuia să arăt că am fost la pescuit...de păstrăv.Chiar dacă mai mic! Acum însă chiar brigadierul (gazda) m-a strigat si „îndemnat” : Dom injinier, de vrei să gusti o coadă ast-ară, nu-l mai tapa si p-aista în rau !! Poti a-l păstra ! Nu-mi venea a crede. Glumea ? Dar nu ! Îmi explicase în timp ce ne făceam sculele, că în ultimii doi ani au repopulat binisor apa, iar ăia prinsi de mine (din generatia mai veche) se mai apropiau (doar unii) de „măsură”.Mai zice: asa îi prind (si-i opresc)si altii! Localnici,sau venetici.Vai Doamne !!Si am oprit SI EU 5 pesti !Doar cei care binisor trasi de coadă ar fi ajuns la vreo 19 cm.Toată trupa a mancat o coadă Dar în restul timpului n-am mai pescuit. Înciudati rău am trecut la friptane si tuici, uitand de ce venisem. Opritul pestilor în cos a fost o crimă si o foarte mare prostie. Îmi fac aici cuvenita autocritică, cu cerere de iertare, către toti îndrituitii. Inclusiv Lui . Amu furam si eu. Ca altii. Stupidă scuză. Ar fi trebuit să declar la spovada de Pasti si hotia asta !! A urmat însă imediat si pedeapsa ! Am agătat (parcă dorind ) normal si pe merit noile mele muste într-un fag, iar mesterul nu mi-a mai dat altele ! Mai aveam eu destule, dar nu erau din cele „ale apei ăsteia”. Asa cum am spus mai sus, nu am mai pescuit. Am luat masina si am coborat spre sat să cumpăr ceva branză, ori cas, iar ptr unii si tuiculita locului. Ajunsi pe rau mai jos, prin sat, ca si în afara lui, local-nici (destui) pescuiau de zor.M-am gandit că stiau ei că aici pestii ar fi fost mai mari. Dar, STUPOA- RE ! Tot chitici ! Cu fiu de primar în frunte, desfăsurau concursul de primăvară la măruntei ! Unii 7, altii aveau chiar 12 ! Parcă mi s-a părut că as fi un păcătos mai mic, dar rusinea si spaima, despre ce urma să de(re)vină apa m-au cuprins înfricosător. Toti, mari si mici, banditei în devenire . Cu mine (fost, dar care credeam eu că azi nu mai sunt),si cu toti ceilalti, braconieri învoiti. Geaba repopulările. Si cum obisnuitele viituri făceau si ele destul prăpăd, cum să se mai umple iar apa de salmonide !? Iartă-mă Domne, dar si pe ei !
Si........ mă salt transpirat de pe pernă! Îti multumesc bunule Dumnezeu că doar AM VISAT !! Ori nu? BA da ! Însă abea asept acum să fug iar pe apă (aia din vis, ori alta) si să văd că nicăieri nu ar putea fi atat de nedrept si rău ! Se spune (oare pe drept?) că „din undită” nu poate fi golit un rau. Dar nici să prea înflorească. În vis, dar si în realitate . Atunci, acum, mereu... .Bine ar fi ! Vă urez acum dragi confrati, asa mai ardeleneste C....T în straită ! Căci pe vremea învătăturii mele de dat la păstrăv n-am auzit chiar niciodată FIR ÎNTINS ! Ce-or însemna cuvintele astea pe Vaser,Gurghiu, Lotru, Mures ori Somesuri ? Nimic! Iertare fratilor si recunosc smerit că „la baltă” am mai auzit urarea de mai sus !
P.S Dacă as găsi pescari de munte care ar vrea să mai facă echipă cu mine, (chiar si asa mai puriu) i-as invita pe vreo Bască, sau Crisuri, nu mai zic de vreun Lăpusnic. Mai merg f.bine, iar patima imi este intactă.
|
|
